Ca să creștem avem nevoie să învățăm din experiență

Creștem cu toții împreună. Împreună cu prietenii noștri. Împreună cu părinții sau împreună cu copiii noştri. Creștem împreună cu partenerii noștri.

Singura funcție pe care o are fiecare celulă a creierului nostru este de a învăța. Suntem aici ca să învățăm. Învățăm să fim mai buni în orice, adică să creștem şi să funcţionăm mai bine. Cu sau fără dezvoltare personală, creștem mereu. Fără dezvoltare personală creștem numai ceva mai încet. Însă creștem, iar viața ne oferă ocazii de a învăța mereu.

Fără dezvoltare personală doare mai rău. Tocmai pentru că am învățat, cu toții, în trecut, să ne ferim de dureri. Dacă nu folosim durerile de creștere până la capăt, viața ni le aduce înapoi mereu și mereu, până când vom fi învățat lecția respectivă. Repetăm experienţele necesare până căpătăm „experiență”. Nu orice evenimente prin care trecem ne dau experiență. Numai acelea pe care le prelucrăm, pe latura pe care le „prelucrăm” – adică învățăm din ele.

De aceea ne propunem aici să ușurăm creșterea. Să învățăm unii de la alții, pentru a accelera creșterea noastră a tuturor. Să ne scutim de repetarea unor suferințe din care nu am avut curajul să învățăm. Să furnizăm resurse pentru dezvoltare personală pornind dinspre creștere: cum putem să ne „creștem” pe noi mai bine și să-i ajutăm și pe alții care vor acest ajutor. Astfel încât fiecare să-și poată atinge potențialul, să devină acea variantă ideală a sa care a fost menit să fie.

Andy Szekely defineşte dezvoltarea personală ca „responsabilitate 100%”. El se referă la obţinerea acelui nivel de evoluţie personală pe care îţi asumi în întregime destinul propriu, ştiind că, aşa cum se exprimă Brian Tracy, eşti în situaţia în care eşti ca rezultat al alegerilor tale. Când te dezvolţi personal, înveţi să renunţi la „sportul” de a da vina pe alţii şi pe împrejurări.

Noi numim acest proces „Creştere”, sau maturizare. Maturitatea este scopul final. De aceea, un om care crede că este produsul unor întâmplări şi conjuncturi necontrolabile nu este, încă, un om matur. Marea majoritate a oamenilor trăiesc cu această convingere, pe care Brian Tracy o numeşte „legea accidentului„.

Mai mult sau mai puţin, toţi avem uneori tendinţa să credem că împrejurările sunt de vină… De aceea creştem împreună pe măsură ce învăţăm să preluăm răspunderea pentru viaţa noastră, adică să preluăm controlul. Învăţăm să fim fericiţi şi să trăim din plin. Creştem şi ne bucurăm că suntem în acest proces de creştere.

Creştem!

httpv://www.youtube.com/watch?v=md5LL6PwXwY