Dacă ţi se pare că educaţia este scumpă, atunci aşteaptă să vezi cât costă ignoranţa în secolul al XXI-lea! (Barack Obama)

Costurile educaţiei par a fi înţelese şi acceptate de către un public elitist din România. Fiecare din noi caută să acopere aceste costuri pentru copilul propriu.

Două fenomene sunt însă de evitat, pentru că scad enorm eficienţa educaţiei:

1. Mulţi părinţi sunt complet derutaţi, nu ştiu să aleagă cele mai bune soluţii pentru copiii lor şi atunci merg cu turma. Astfel se explică de ce şcolile considerate bune sunt din ce în ce mai căutate, ca efect de turmă. Chiar dacă, adesea, e o mare păcăleală. Snobismul părinţilor în domeniul educaţiei pare să aibă sursa şi în dorinţa de liniştire a propriei conştiinţe (Nu ştiu prea bine ce este important pentru fiul meu, dar măcar să fiu împăcat că l-am dat la cea mai bună şcoală).

Ca şi în alte domenii, nu tot ce este scump este de calitate. Dacă plăteşti 2000 EUR pentru o tabără, eventual în străinătate, nu înseamnă că va veni de acolo cu o mentalitate şi un accent străin, după una sau două săptămâni. Ce-i drept, ceea ce este ieftin, de obicei este de slabă calitate. Dacă dai 800 de lei pe o tabără de engleză, trebuie măcar să ştii că engleza e doar un element de marketing pentru o tabără de recreere obişnuită. Ca să motiveze un profesor bun cu banii aceştia, organizatorii taberei ar trebui eventual să facă grupe de 70 de elevi, ca în Africa…

2. A doua problemă cu disponibilitatea individuală a fiecăruia dintre noi de a achita costurile educaţiei pentru ai noştri este că, tocmai prin aceste rezolvări individuale, scade presiunea pentru calitate exercitată asupra sistemului public de educaţie. Iar rezolvările individuale vin cu un cost ataşat: copiii noştri acumulează frustrări şi lipsă de încredere în sine în şcoală, în timp ce sunt tot mai obosiţi şi îşi rezolvă nevoile de educaţie în afara şcolii. Pentru noi toţi aceasta este o soluţie de tip cârpeală. Maşinăria nu merge, dar nici nu mărim presiunea pentru o reparaţie capitală, pentru că o mai cârpim pe ici pe colo. Dacă ne-am creşte pretenţiile de la sistem ca părinţi, atunci s-ar vedea mai clar pentru toată lumea unde sunt problemele… dar aceasta este o altă discuţie.