A venit la mine o colegă nervoasă. Vroia să ia imediat legătura cu o directoare, pentru că profesorul de sport se poartă urât cu copiii. Printre propozițiile rostite apăsat și agitat am găsit și informația că băiatul ei nu este „băgat în echipă”. Băiatul e în clasa a IV-a.
Când a simțit că încerc să o liniștesc, s-a enervat mai tare: „Și tu ai copii, dacă nu vrei să mă ajuți, nu te înțeleg…”. A plecat dezamăgită, cu o imagine proastă despre mine, ca despre un părinte lipsit de suflet… Continuă lectura “Părinții, convingerile și învățarea prin dezvățare”