Propun aici o analiză socială, a „fenomenului” bacalaureat, pentru că abordările politic-partizane sunt deja mult prea răspândite.
Mai întâi de toate vreu să spun că, „pe vremea mea” (sună rău, dar nu puteam evita!) se copia la bacalaureat. Cel puțin aceasta este experiența mea. Numai datorită unei conjuncturi favorabile nu am avut nevoie să copiez și eu, altfel aș fi făcut-o (în clasele IX-X fusesem olimpic la fizică, în clasa a XI-a la matematică, apoi m-am hotărât să dau la facultate la filologie, așa că stăpâneam suficient cele trei discipline la care am dat examen, ca să nu am nevoie să copiez – bacalaureatul trebuia numai luat, media nu conta!). Cam toată clasa a copiat la română de la mine, iar colegii care dădeau la medicină au copiat la matematică de la cei mai mulți, care dădeau la Politehnică.
Spre surprinderea celor care dau bacalaureatul astăzi, am să spun mai departe că nu am mustrări de conștiință pentru copiatul din vremea aceea și că am foști colegi care au copiat la bacalaureat și au ajuns medici de foarte bună calitate, ceea ce știam de atunci… În schimb, am o problemă cu copiatul din prezent.