Scrisori către părinți de elevi- I

Share Button

Scrisori către părinți – Ești profesor? (I)

Copilul meu merge la școală. Din păcate, aproape mă simt tentat(ă) să spun… Pentru că e foarte greu să te descurci cu profesorii. În copilărie credeam că profesorii sunt o „specie” dificilă numai pentru elevi. Nu bănuiam cât de greu este și pentru părinți… Însă orice se poate învăța. Inclusiv învățarea! În această serie de „scrisori” descoperim împreună cum putem să fim părinți (buni) de elevi (buni).

Dragă „părinte”,

ai o provocare: cum poți face din școală o experiență cu adevărat utilă pentru copilul tău? Deși nu prea ai încredere în școală și în profesori… Cu tot ce se aude în stânga și în dreapta, aproape ajungi să crezi că în școală s-au adunat toate relele societății de azi… Și dacă tocmai aici este provocarea? Îți trimiți copilul la școală și, orice i-ai spune, copilul simte ce emoții trăiești. A învățat să „te citească” de când avea vârsta zero, sau chiar mai devreme cu câteva luni (vorbirea a venit peste, ca un bonus!). Dar, la bază, copilul tău „te citește” fără vorbe, ca pe o carte deschisă. În sinea ta ești convins(ă) că „profesorii ăia” nu prea sunt pregătiți și motivați să facă ceva bun pentru copilul tău, iar tu nu ai de ales. Copilul nu ar putea să exprime teama ta la fel, dar simte că nu te bucuri că trebuie să meargă la școală și să-l „lași pe mâna lor”. Așa că se duce și copilul cu frică la școală. Dacă are noroc, după o vreme, descoperă că nu este așa rău cum părea să creadă mama sau tata. Învață să nu se mai încreadă în temerile părinților. Nu mereu. Dar, câteodată și în interacțiunea cu unii profesori, temerile par să se adeverească. Atunci revine la emoțiile negative pe care le-a simțit la tine. Și pe care le-a învățat astfel de la tine.

Cum putem schimba acest pattern, această schemă mereu repetată în relația cu propriul copil? Dar, mai întâi, vrei asta, ai un interes să schimbi asta? Hai să vedem: vrei să-ți protejezi instinctiv copilul. Dacă el are așteptări negative de la școală, va fi mai bine „înarmat” împotriva „răutății lumii”, va fi protejat de riscurile naivității? (ce bine că i-ai luat tu de pe umeri „povara naivității copilărești”!…) Dacă asta chiar este ceea ce crezi, atunci poate că nu este cazul să citești în continuare. Nevoia ta de confirmare a propriilor așteptări și convingeri este mai mare decât presupusa iubire de copil și nu o să te convingă niciun argument… dacă însă simți cât de „tras de păr” este acest fel de a gândi, dacă intuiești că ai putea să schimbi ceva la tine ca să se schimbe copilul și, prin asta, experiențele lui, atunci ești pe cale să faci ceva!

Ai putea începe să te gândești la o vorbă celebră a lui Mahatma Ghandi – știi, „nebunul” ăla care chiar a crezut că poate să învingă armatele „celorlalți” fără violență. Și chiar a reușit! Dacă vrei să schimbi lumea, începe cu tine însuți – este unul din lucrurile celebre spuse de el. Ce o fi vrut să spună? E o ironie oare, ceva de genul bagă-ți mințile în cap! –  așa cum am  auzit și eu de multe ori de la cei bine intenționați din jur, care vroiau să mă ferească de suferința unui eșec? Ce ar fi să consideri că nu este așa? Că Ghandi chiar asta a vrut să spună: că schimbarea întregii lumi începe cu tine. Doar asta a spus și Isus în celebra frază cu credința cât bobul de muștar cu care poți să muți munții. Adică orice schimbare înspre exterior începe în interior, în tine? Adică vrei să-ți schimbi copilul și te schimbi, de fapt, pe tine? Da, de ce nu? Trăim într-o societate, adică într-o lume în care toți suntem legați unul de altul printr-o mulțime de fire mai mult sau mai puțin vizibile. Ghandi a reușit să transmită unei societăți de aproape un miliard de oameni încrederea în viziunea lui, după ce a făcut schimbarea adevărată în el. Crezi că poți și tu să faci asta către copilul tău, cel legat de tine prin atâtea fire? Este limpede că poți, nu schimbarea lui este marea provocare, ci schimbarea ta! Fă în tine schimbarea necesară și copilul tău te va urma. Mai ales că este vorba de a învăța să te simți bine față de ideea de școală și învățare. Emoțiile pozitive le oglindim mult mai ușor decât pe cele negative și ne duc într-o stare de bine, de curgere, de „flow”, în care totul pare tot mai ușor de realizat și chiar este așa!

Ce motive ai avea să-ți schimbi atitudinea față de școală și față de ideea că acolo își petrece mare parte din timp copilul tău? Dacă faptul că este în avantajul evident al copilului nu este încă suficient, iată alte motive:

  • Școala nu poate fi mult diferită de alte segmente ale vieții sociale care îl așteaptă pe copilul tău. Oricum va trebui să trăiască în lumea asta, școala e doar o parte reprezentativă din ea!
  • Există nenumărate sisteme de protecție a copiilor în școală – riscul mai mare este, dimpotrivă, ca aceste sisteme să-i împiedice pe profesorii cu adevărat inovatori și pasionați să lucreze eficient!
  • Probabilitatea să atragem lucruri bune asupra noastră crește proporțional cu așteptările pozitive. Lumea interacțiunilor sociale nu este o lume neutră de planete lipsite de viață care se mișcă întâmplător și se ciocnesc sau nu, după probabilități absolut neutre. Uită-te în jur: că vrei sau nu, lucruri rele se întâmplă mai des celor care au așteptări negative și mai rar celor care au așteptări și emoții pozitive. Și câinii îi mușcă mult mai des pe copiii care se tem de ei, pentru că simt emoțiile negative (frica) drept amenințare. La fel și oamenii!
  • Ai avut profesori care erau nu severi, ci de-a dreptul „teroriști”? Mai ții minte ceva din ce ai „învățat” de la ei? Mai ții minte exact după o ceartă cu partenerul de la ce a început cearta? Mintea noastră leagă în buchet tot ce ține de o persoană sau o situație sau un domeniu. Dacă în acel buchet sunt multe emoții negative, mintea ne apără de suferință și ne ține departe de tot „buchetul”! (este adevărat, dacă te complaci în suferință de multă vreme, acest argument nu prea funcționează pentru tine, deoarece mintea ta îți furnizează doza de suferință zilnică pentru a te menține în zona de siguranță/comfort/cunoscut – ai avea însă enorm de câștigat dacă ai căpăta curaj să schimbi acest mod de a trăi; poți asta, cu ceva ajutor din afară!).

Deci te-ai hotărât să îți educi atitudinea față de ideea de „școală” și de mers la școală. Ai descoperit cât rău ai putea face copilului tău promovând așteptări negative. Mai rămâne doar să aplici diferite sugestii de îmbunătățire a așteptărilor, deci a comunicării cu profesorii. Desigur, unii chiar sunt extrem de dificili, dar majoritatea sunt oameni obișnuiți. Oameni care se vor simți bine pentru că ai încredere în ei. Este o nevoie rar satisfăcută! Așa că vei avea un mare avantaj dacă le vei arăta asta și copilul tău va profita din plin. Atât de simplu este! Este vorba, desigur, de probabilități și de inteligența de a nu te lăsa dat(ă) înapoi de experiențele mai puțin plăcute. Gândește-te că este ca și cum ai da cu zarurile (două zaruri) de sute de ori și ai hotărî dinainte pe ce mizezi: dacă vrei să câștigi, nu alegi 2 sau 12, pentru că o singură combinație posibilă duce la acest rezultat. Alegi 7, pentru că ai cele mai multe combinații posibile. La limită, este posibil să dai cu zarul de 10 ori și să nu pice 7. Dar până la 100 va pica din ce în ce mai des, până la 200 de ori tot mai des… Este vorba de probabilități! Dezvoltă așteptări pozitive față de școală și profesori și vei avea experiențe pozitive tot mai des. Și, mai ales, copilul tău va prelua asta de la tine! Și va avea experiențe pozitive care îl vor face să se simtă bine acolo. Iar acesta este începutul unei lungi prietenii… ca să citez o frază celebră…

(continuare – partea a II-a…)

Share Button

Autor: Sorin Giurumescu

Profesor de germană din 1994. Trainer (formator) certificat din 2006. Licensed Master Practitioner of NLP™ din 2012. Din 2008 până în 2015 responsabil cu limba germană modernă în Ministerul Educației Naționale. Peste 10.000 de ore de participare la activități de formare, peste 1.000 de ore susținute ca trainer, pe teme diverse, de la didactică la dezvoltare personală, în România, Bulgaria, Portugalia, Grecia, Germania, în limbile română, germană sau engleză.

4 comentarii la „Scrisori către părinți de elevi- I”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *